Cum ajutam albinele in zilele caniculare

Un fenomen important observat in orice stupina in lunile iunie-iulie, in zilele toride, cu temperaturi de peste 30 grade, este prezenta albinelor la toate sursele de apa si alcatuirea barbilor la urdinisuri, dupa incheierea activitatii, spre seara.

Aceasta pentru ca stupii sunt inaintea culesului de floarea soarelui, la un grad maxim de dezvoltare, in cadrul familiei de albine existand toate fazele de puiet: oua, larvar, capacit, cu membrii in toate etapele vietii: doici, albine lucratoare, de asemenea trantori, matci imperecheate, matci neimperecheate, exista fenomenul de roire. Deci familiile sunt in aceasta perioada, pana la “Sfantul Ilie”, cum spun apicultorii, data la care “se taie buduroaiele”, la putere maxima!

In aceste conditii, consumul de hrana al familiilor de albine si nevoia de apa sunt, de asemenea, extrem de mari. Cele mai mari din intreg sezonul.

Interesul apicultorului este sa mentina puterea familiilor, pentru a putea valorifica ultimele culesuri, fara ca familiile sa slabeasca sau sa se depopuleze, la floarea-soarelui, faneata, balta sau flora spontana tarzie.

Ce trebuie sa facem pentru a le oferi albinelor tot ce au nevoie si a le mentine puterea?

1) Introducerea fagurilor artificiali la crescut, cel mai important lucru, cap de lista. De cate ori culesul permite, cu ocazia fiecarei cresteri de cantar si prezente a culesului. In fagurii noi parazitii Varroa si fluturii de gaselnita, molia cerii, nu au hrana si nici adapost, nu se dezvolta mucegaiuri, albinele se nasc mari si sanatoase, mierea recoltata este de calitate maxima. Dar in primul rand prevenim bolile, parazitii si avem albine cat mai mari si sanatoase, odata cu trecerea timpului celulele fagurilor negri se micsoreaza si incep sa apara tot felul de boli si spori daunatori vietii albinelor, care nu au de ales si continua sa locuiasca in acel stup in care apicultorul lenes sau iresponsabil nu schimba fagurii, ducand invariabil in timp la moartea familiei de albine. Iar alt moment sa crestem faguri noi, decat in sezon, nu avem.

2) Asigurarea apei, in apropierea stupilor, in tot felul de surse: vase cu apa pe care sa pluteasca bucati de polistiren sau scandurele, cauciucuri taiate cu paie si apa, butoaie cu robinet din care sa picure apa in zig-zag pe o scandura scrijelita, in plan inclinat, vase speciale pentru asigurarea apei in stupina, adapatoare de stupina, cumparate din magazinele de profil. Albinele au nevoie de apa pentru prepararea hranei puietului precum si pentru asigurarea temperaturii in stup, consumand multa energie in timpul ventilarii fundului, urdinisului si fagurilor stupului pentru mentinerea temperaturii la care fagurii nu se prabusesc.

3) Asigurarea proteinei, pe care singure albinele o cer. Fiind o perioada in care albinele au de ingrijit multe larvele, orice sursa de proteina necesara prepararii hranei acestora este binevenita. Ideal ar fi ca natura sa ofere culesuri bogate de polen, dar uneori putem observa cum in plin sezon, in mijlocul verii, albinele cauta resturi de turte proteice ramase prin stupina din primavara, te miri pe unde – dar ele le descopera, apoi observam ca grauncioarele de polen cu care ele vin la urdinis din natura nu sunt chiar atat de mari, incat daca am avea de recoltat, nici nu s-ar justifica instalarea colectorului. Apoi umbland in stup observam ca ramele centrale sunt albe de larva, care asteapta hrana, nimic altceva decat proteica. Albinele adulte se pot hrani doar cu hrana energetica, miere sau sirop, larvele au neaparata nevoie de proteina. In absenta enzimelor hranitoare din proteina, albinele doici nu pot prepara hrana. Ca o paranteza, tocmai de aceea, apicultorii experimentati stiu ca tarziu in toamna si la final de sezon, cand se efectueaza stimulari si eventual hraniri de completare, siropul nu poate fi administrat decat in prezenta unui cules de polen, cat de mic, care sa permita albinelor procesarea hranei! Iata asadar ca proteina este foarta importanta pentru hranirea si dezvoltarea familiilor de albine, iar in absenta ei se produc dezechilibre! Apicultorul trebuie sa observe si sa acorde atentie acestor aspecte, indiferent de perioada din sezon, care poate fi inselatoare; nu intotdeauna mijlocul sezonului ofera culesuri indestulatoare si dezvoltare normala familiilor de albine. Sunt, de asemenea, momente care nu pot fi recuperate ulterior!

4) Efectuarea de tratamente antivarroa, urmarind ca acestea sa fie aplicate in golurile dintre culesuri, imediat ce un cules s-a incheiat iar altul inca nu a inceput (pentru a nu afecta mierea), dar ajutand famiile de albine sa scape de paraziti si mentinand populatia de paraziti la un nivel cat mai scazut. Este stiut faptul ca la finalul sezonului, in general dupa culesul sau chiar in timpul culesului de floarea-soarelui, familiile de albine se depopuleaza iar infesterea cu Varroa este cu atat mai evidenta. Iata de ce trebuie luate masuri din timp, pentru a preveni aceasta situatie. Pot fi aplicate tratamente cu Varachet (o fumigatie pe urdinis), cu Varostop (bentite de contact cu efect de cateva saptamani – mai evident dupa cateva zile, cand incepe sa actioneze, pana in doua saptamani) sau acizi organici (acidul formic), in zilele mai racoroase, pentru a sigura o evaporare lenta in mediul stupului, cu efect si asupra paduchilor de pe puietul capacit, de asemenea Ecostop cu timol sau uleiurile esentiale, bio, care dezorienteaza parazitii prin schimbarea mirosului stupului, tot in zilele pe cat posibil mai racoroase, pentru a asigura o evaporare lenta a substantelor.

5) Deschiderea urdiniselor acolo unde stupii fac barba. Blocul de urdinis este bine sa fie mobil, chiar detasabil! Sa se poata rabata sau chiar indeparta, asigurand astfel cea mai mare deschizatura a stupului, pe toata latimea, in cazul familiilor foarte puternice. Ajuta atat la cules cat si la ventilarea stupului, previne si roitul (in oarecare masura).

6) Curatarea fundurilor si schimbarea stupilor vechi cu unii noi, acolo unde este cazul. Este un moment oportun in care putem reinnoi inventarul apicol, familiile de albine fiind suficient de puternice si acomodandu-se foarte repede in noua casa, unde vor avea conditii foarte bune de dezvoltare in continuare si de iernare ulterioara.

7) Prevenirea furtisagului, in special in cazul stupilor cu matci neimperecheate si a nucleilor, care sunt cei mai expusi, prin atentia speciala acordata extractiei mierii, topirii cerii si oricaror surse de furtisag lasate la indemana albinelor in cadrul stupinei (rame cu miere lasate pe afara, faguri vechi, bidoane cu sirop sau vase cu miere care nu sunt etanse), in general orice substanta dulce care poate atrage albinele in absenta culesului si declansarea furtisagului.

8) Instalarea capcanelor pentru viespi, poate ca pare o masura prea timpurie, dar nu este deloc asa, este mai bine sa prevenim decat sa fim nevoiti sa luam masuri in situatii de forta majora, viespile pot face ravagii in stupina. Este suficient sa instalam cateva sticle cu apa, miere si otet in stupina, eventual bidoane de plastic in care se practica gauri in lateral sau sticle taiate cu gura intoarsa in jos ca o palnie, si sa urmarim efectele.

Nu uitati:

Mai bine sa previi, decat sa tratezi!

Nu lasa pe maine ce poti face azi!

Iar in cazul unui sezon apicol atat de scurt, fiind operatiuni pe care le mai putem efectua abia peste 12 luni, iar, este important sa facem tot ceea ce putem la timp in cadrul stupinei.